becoolxxl
in treaba
Data inscrierii: 14/Oct/2010
Mesaje: 155
Localitate: Bucuresti |
|
 StarCraft II ( Review ) |
 |
StarCraft se aseamănă puțin cu piramida nevoilor, a lui Maslow. În vârf este idealul, sau jucătorii de StarCraft profesioniști (probabil toți mici, palizi și coreeni). Coborând puțin din al nouălea cer, dăm de cei care își impresionează toți prietenii cu abilitățile lor incredibile de nivelare de baze. Puțin și mai jos, dăm de cei care sunt chiar buni, dar minus să sclipească. Și puțin și mai jos, apropiindu-ne de lumea reală, sunt cei care sunt competenți, care au reflexul strategic dar nu simt cu adevărat pulsul StarCraft.
Și undeva sub acești zei ai muntelui Olimp, în purgatoriul maselor mediocre mă aflu și eu, o bulină microscopică și patetică. Purtând o pungă de hârtie pe cap, fiindcă mereu am fost interesată mai mult de lore-ul din spatele lui StarCraft decât de jocul în sine. Ei bine, puteți să râdeți de mine, să mă scuipați, să îmi dați palme peste ceafă, sau să vă luați de cum arată maică-mea.
Dar nu uitați că există și un Iad plin de o multitudine de indivizi care sunt praf la StarCraft. Oameni care nu se divertisment online titluri de strategie, oameni care fac febră musculară dacă apasă atât de repede pe butoanele de mouse. Sunt sigură că vorbesc probabil aici doar în numele mămicilor supraponderale și a celor câțiva aborigeni rămași prin Australia, dar important este că pentru ei drumul spre mântuirea StarCraft este destul de lung. Ce-i drept, pot și eu să îmi pierd și dramul infim de dexteritate, dar măcar știu că, la un ocazie dat, am întrevăzut adevărul jocurilor de strategie competitive.
După ce m-am perindat ca și Dante Aligheri prin Raiul și Iadul jucătorilor de StarCraft, ce pot să zic este că, deși în beta, StarCraft II este cam la fel de accesibil ca și strategiile secrete pe care le folosesc micii guru din Coreea. Beta-ul este exclusiv multiplayer, iar AI-ul la dispoziție este atât de bătut în cap că ați avea șanse mai bune să vă perfecționați la StarCraft dacă ați juca împotriva unui babuin pe prafuri.
[url=http://www.99poze.ro/p/9e0884fbbc623cf056f2c8f321f1a78c.jpg] [/url]
Jocul final va beneficia probabil de mai multă materie cenușie artificială, dar v-am prevenit doar așa, în caz că vreți să aruncați câteva sute de RON pe eBay pentru un key de beta (se pare că unii oameni chiar nu pot dormi noaptea, la gândul că stau deoparte câteva luni, în timp ce probabil cei mai mari inamici ai lor sunt deja în joc, rupând capete de Zergi și Terrani tot mai elegant). Se zvonește chiar că versiunea finală va include și un modul de training care să facă mai facil de suportat palemele peste bot pe care le vor lua noobii în acest univers crud și precis al multiplayer-ului de StarCraft II.
Chiar și în stadiul curent beta se observă deja dorința producătorilor de a conduce jucătorii de mânuță și de a îi lăsa să le plângă pe umăr. Lobby-ul, a se citi sistemul revizuit de social networking Battle.net, este dezvoltat direct în cadrul scheletului de aplicație StarCraft II și înglobează nespus de eficace informații despre joc, profile de prieteni și posibilitatea de descărcare automată a hărților noi de multiplayer.
Studiourile Blizzard, cu experiența, perfecționismul dar mai ales fondurile disponibile, au reușit să construiască o interfață online foarte robustă și plăcută la vedere că nu m-aș mira ca gamerii să leșine la vederea ei ca și fetele puritane americane când l-au văzut prima oară pe Elvis. Sunt la fel de sigură că toți producătorii Blizzard wanna-be din mulțimea întreagă (și nu numai) vor găsi în această interfață multă inspirație (și un imbold la plagiatură). Logic că până la apariția jocului, interfața o să colcăie cu tot felul de șuturi elegante în fund care să fie pentru începătorul absolut un pas înainte.
Doamne-ajută. Că sincer, aceasta este singura șansă pentru noii veniți, dacă facem abstracție de cei care se sacrifică pentru comunitate, aruncându-se orbi în meciuri de parcă ar fi încă în Al Doilea Război Mondial la debarcarea în Normandia. Puteți să fi jucat toate strategiile de pe planetă, dacă nu ați mai jucat StarCraft online până acum, chiar nu știți cu ce vă complicați existența.
În plus, dacă v-ați uitat la toate video-urile și imaginile suculente StarCraft II și v-ați confecționat cică o părere pertinentă despre cum o să fie jocul, eu zic să vă opriți aici și să ștergeți totul cu buretele. Da, încă vorbim despre un RTS clasic în întregime: vă construiți o bază și o armată, apoi vă chinuiți să vă scoateți inamicii din joc. Dar credeți-mă, în practică, StarCraft II vă solicită creierul mai mult decât proiectarea unui accelerator de particule.
În majoritatea RTS-urilor actuale, victoria se bazează foarte mult pe ce unități și structuri v-ați construit. În la fel de numeroase însă, se pune accentul și pe micromanagement-ul bătăliilor, pe acțiunile pe care le întreprindeți în momentele de confruntare (gândiți-vă doar la meciurile de Dawn of War II, cu puține unități). StarCraft II este puțin diferit la acest capitol, în sensul că succesul depinde mai ales de ce unități ți-ai creat pentru a contracara unitățile inamice. Fracțiune de coordonare nu are același impact aici ca în alte titluri de strategie. Cel puțin până ajungi la nivelul la care și tu și inamicul știți mereu ce să construiți, să vă ghiciți mișcările viitoare ca într-un meci de șah profesionist, caz în care micro-ordinele pe care le dați armatelor burdușite tehnologic formează o disciplină și mai greu de stăpânit.
[url=http://www.99poze.ro/p/8a6d4fb6f1192d563fb2d17135f0d02f.jpg] [/url]
Cum ne-am obișnuit din inițialul titlu, putem juca cu una din trei facțiuni: Terranii, extratereștrii Zerg și robotizații Protoss. Cele trei facțiuni sunt însă acum net diferite, dictând încorporarea unor strategii asimetrice în funcție de rasă. Cu alte cuvinte, cele trei specii nu mai au unități cât-de-cât echivalente. De unde rezultă că, dacă ai constatat la un moment dat că reușești să te târi prin mocirla jocurilor online cu o anumită rasă, probabil vei persistă la ea. Pentru totdeauna. În același timp, trebuie să știi exact cum funcționează și celelalte două facțiuni, pentru ca atunci îndată ce spionii tăi detectează primele unități ieșind din fabricile inamice, să știi întocmai ce găselnițe din arborele tău tehnologic te vor ajuta să le extirpezi lor întreaga civilizație din rădăcini.
Șahul devine ultra-șah, dacă ne gândim la cele spuse mai sus. Luptele propriu-zise devin aproape inutile, de obicei concluzii perfect deductibile, dacă comparăm cele două armate. Jucătorul A a produs "nește chestii", ceea ce reprezintă că jucătorul B a pus-o, indiferent câte unități din "chestiile celălalte (nepotrivite)" a reușit să facă. Deși cunoașterea terenului, a câmpurilor de bătălie deschise și a "posadelor" este la fel de importantă, nu îți vei permite să pierzi momentul cu explorarea terenului sau cu lăsarea unor trupe de control și amenințare la baza unui deal pe care se lăfăie inamicul. Ca și în realitate, informația înseamnă putere. Deci dacă nu știi ce construiește inamicul, nu vei ști ce să construiești în răspuns. Punct. Mort.
Pe deasupra, mai trebuie să fii și rapid. De fapt, oamenii ăia din vârful piramidei StarCraft sunt supra-oameni, semi-zei care se pot mișca și pot efectua click-uri la viteza fulgerului. Jucătorii profesioniști pot efectua peste 400 de acțiuni pe minut, de la selectarea unităților, elaborarea de ordine, construirea de clădiri, ameliorarea tehnologiilor, activarea abilităților speciale, selectarea, deselectarea, selectarea, deselectarea... Dacă vă face să vă simțiți mai bine, nu trebuie să fiți AȘA de bun. Totuși, cu sub 100 de acțiuni pe minut nu o să faceți treabă prea strălucită în primele voastre meciuri.
Vă trebuie și o voință de fier și foarte mult exercițiu pentru a deveni un automat de click-uri. În unul din ultimele mele meciuri, mi-am văzut aproximativ toate fabricile Protoss distruse de un atac Terran. Din păcate, inamicul nu avea niciun Ghost detector-de-noob în armată astfel încât am reușit să îi distrug armata de roboți și tancuri cu o mână de Dark Templari permanent invizibili, pe care îi uitasem accidental să doarmă lângă bază. Deși jumătate din baza mea era distrusă, eu îi nimicisem armata în totalitate. Am avut noroc, dar am învățat în același timp că este extrem important să folosesc o unitate de tip scout pentru a afla dacă inamicii mei nu cumva își construiesc și unități care detectează unitățile invizibile (Ghosts, în cazul Terranilor). Dacă inamicul nu se gândește să investească în așa ceva, merită să insiști doar pe partea de invizibilitate și să nu te încurci cu avioane, tancuri și alte porcării. Adevărul e că inamicul cu pricina nu ar avea nicio șansă. Odată ce ai înțeles că informația este esențială, ai mai urcat câteva trepte pe piramida bătăliilor StarCraft.
În concluzie, în această bătălie dubios de favorabilă, deși am pierdut toate clădirile generatoare de unități, ca de exemplu și fabricile, am rămas cu destule resurse și Probes (unitățile de formare de la Protoss) pentru a reuși să îmi revin, să încropesc și o mică armată de apărare pentru a respinge al doilea val de atac și apoi să atac inamicul cu tot ce am, în timp ce el și-ar fi lins încă rănile.
Deși știam exact ce am de făcut, deși vedeam seria nesfârșită de click-uri și planuri, deși simțeam pulsul pe care trebuiau să îl aibă acțiunile mele, n-am avut voința necesară. Vroiam să joc ceva să mă facă să mă simt bine, așa că atunci când am dat de greu m-am lăsat blocată de acel val de oboseală pe care l-am simțit că mă cuprinde odată cu alerta fizică și mentală dictată de StarCraft II. E cam ca atunci când ești al jogging și încep să te ardă picioarele. Te lași purtat de muzica motivațională care îți zornăie în căști și alergi mai departe, sau îl dai dracu' de alergat și te duci la magazinul de la colț să cumperi un baton de Snickers și o Fanta?
[url=http://www.99poze.ro/p/9e959a04e95f542b5d90473002d3a494.jpg] [/url]
Vă dați seama că eu am ales ciocolățica. Am cheltuit tot ce mai aveam pe ditamai Mothership-ul și l-am trimis țintă la baza inamică, unde a fost instant distrus de un scut de rachete anti-aeriene. Știam unde greșisem. Dar în același timp, eram conștientă de marea lene-mi și lipsă de motivație. Și în forma curentă, StarCraft II nu permite nici măcar un strop de lăfăială. Trebuie să știi ce face fiecare unitate și împotriva căror unități este eficientă. Trebuie să înveți și în ce ordine să îți construiești armata, cum obții efectele dorite cât mai rapid și ce îmbunătățiri merită făcute. Trebuie să studiezi replay-urile la meciuri, precum și comparațiile statisitice de la sfârșit de joc. În dulcele stil Blizzard, StarCraft II îți împuie capul cu grafice, numere și matematică. Totul este prezentat cumplit de modern și elegant, dar, mai important, chiar poți învăța din aceste statistici.
Întrebarea este, vrei să îți deranjezi materia cenușie? Să nu uităm că singura recompensă pentru dedicarea la StarCraft II este că devii mai bun la StarCraft II. Jocul îndeplinește toate visele oricărui fan StarCraft veteran - este la fel dar diferit, extraordinar de tradițional în esență dar modern în același timp prin faptul că folosește Internet-ul pe post de coloană vertebrală. Cu o grafică ușurică de desen animat, dar hardcore încă de la fundație.
În vremurile în care RTS-urile încearcă să împace pe toată lumea, aruncând la gunoi multiplayer-ul competitiv în favoarea jucătorilor neexperimentați și bătându-și joc de single-player prin injectarea de elemente role-playing în strategie, StarCraft rămâne pur. șablonul build-and-bash s-ar putea să pară prăfuit, dar în măsura în care mai nou toată societatea se chinuie să amestece capra cu varza în căutarea varzo-caprei perfecte, el devine un fel de animal de rasă, un cadou unic pentru cei care văd jocurile de strategie ca un sport și nu ca un obicei trecător. Aici nu sunt permise sacrificiile în favoarea newbie-lor. Doar cei neexperimentați se pot sacrifica pentru a ajunge cu adevărat buni într-un astfel de joc.
Și asta e bine. Industria jocurilor are trebuință de astfel de titluri sigure pe sine și pe publicul lor țintă. În același timp asta înseamnă că StarCraft II nu este dedicat tuturor gamerilor PC. Se poate spune că nu este dedicat majorității gamerilor PC. Fiindcă sincer, în acest clipă suntem toți undeva la baza piramidei. Oare suntem destul de bărbați/femei/roboți/extratereștri pentru a pretinde un loc în vârf?
<object width="640" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/rgyL08nhtkw?fs=1&hl=ro_RO"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/rgyL08nhtkw?fs=1&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="640" height="385"></embed></object>
<object width="640" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/jbEwooSmvzs?fs=1&hl=ro_RO"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/jbEwooSmvzs?fs=1&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="640" height="385"></embed></object>
_________________
[URL=http://www.lumea-e-mica.myforum.ro] [/URL]
Un cui e mai bun dacat o tigare...
La fel cum o femeie e mai buna ca o laba |
|
